Cine sunt eu? Cine eşti tu?

De multe ori, mă trezesc cu această întrebare, problema existenţială fiind regăsită în viaţa oricui. Această trezire din somnul adânc al ignoranţei ne oferă şansa de a experimenta cele mai intense trăiri. Cum poţi cere unui alt om să te cunoască, când tu nu eşti sigur că ştii cine eşti? Sau eşti sigur? Crezi că te cunoşti suficient de bine?

De ce trăim într-o societate plină de oameni mascaţi?

Oamenii de azi se cred prezenţi la un bal mascat; toţi, aparent, îşi expun cea mai frumoasă mască, îşi prezintă valorile după care se ghidează şi „îmbată” lumea cu frumoase poveşti ce se doresc a fi auzite. Uite aşa eşti prins în această capcană şi uiţi cine eşti, îţi dai seama că faci lucruri pe care nu ai fi fost niciodată capabil să le faci, dar dacă nu ai fi fost niciodată capabil să le faci, de ce le-ai făcut? Mmm... bună întrebare, nu?

Având atâtea măşti, cum poţi ştii cine eşti? Ah, tu crezi că eşti cel real mereu? Probabil, că asta am crezut-o şi eu de multe ori, însă involuntar, am fost prinsă în acest joc al faţadelor. Cum am fost prinsă? Simplu. Din dorinţa de a nu-mi expune slăbiciunile, din dorinţa de a nu eşua, din dorinţa de a fi omul care să nu dezamăgească. Ce vreau să spun prin asta? Vreau să spun că mi-am ascuns cele mai nedemne însuşiri ale mele, pe care eu le consideram dureroase, practic, fugeam de mine. Tu oare nu ai fugit de o parte din tine?

Fiecare om are anumite valori şi principii, care îl definesc, aparent. Poate că aşteptările celorlalţi te depăşesc, dar ce e rău în asta? Eşti om ca şi ceilalţi, omul este o fiinţă duală (bine-rău), trebuie să privească această dualitate ca un întreg. Nimic din ceea ce eşti, nu poate să te facă să te simţi ruşinat, orice slăbiciune a ta o poţi transcende, o poţi valorifica în ceva bun. De fapt, a eticheta şi a separa bunul de rău, e primul pas spre a te îndepărta de ceea ce eşti tu. Oameni dragi, nimic nu este bun sau rău, însă totul este bun şi rău.

De ce criticăm şi judecăm?

Critica poate fi constructivă, însă şi distructivă- tu ai puterea de a-ţi exprima părerea, care te defineşte, dar cu ce drept ai judeca tu un om? Poţi fi tu coordonatorul vieţii altora? Această supremaţie care şi-o însuşesc anumiţi oameni îi determină să devină ceea ce nu îşi doresc, provocând un dezechilibru al energiilor şi, de aceea, uneori se trezesc cu sentimentul că le lipseşte ceva, că au „un gol în suflet”. Acel „gol” este chiar propriul sine, ei nu se regăsesc pe ei; au dobândit totul, neglijând esenţialul, fără de care nu poţi descoperi pacea interioară.

Răul nu există.

Eu nu cred în rău, nimic nu este greşit în această viaţa şi totul poate fi justificat printr-o acţiune cauză-efect. Consider că tot ceea ce întâmpini în viaţă este un efect a ceea ce ai transmis universului. Uneori te afli în situaţia în care spui: „Nu este corect, nu meritam asta!”, dar tu ai fost corect mereu? Oare nu te-ai lăsat prins de subiectivitate şi ai judecat după propriile valori şi credinţe? De ce crezi că ceea ce spui tu este mai însemnat decât ceea ce spun alţii? Pentru că spui tu, nu?

Adevărul este o iluzie, atâta timp cât tu te minţi singur că ştii cine eşti. Priveşte adânc în sufletul tău, meditează asupra ta, observă-ţi acţiunile, vă o retrospectivă a tot ceea ce ai transmis şi ceea ce ai gândit, acceptă-te cu bune şi cu rele, recunoaşte că şi tu ai slăbiciuni, eliberează-te de prejudecăţi, nu compara nimic şi pe nimeni cu ceva, respectiv cineva, dezvoltă în tine sentimentul de compasiune şi nu privi cu supremaţie pe nimeni.

Nu contează ce cred alţii, atâta timp cât tu te simţi împăcat cu tine.

Odată ce ai atins acea linişte spirituală, după ce „te-ai privit în faţă pe tine”, tu fii aşa cum te-ai redescoperit, acţionează cum vrei tu, nu cum ar fi vrut alţii. Fiecare om are dreptul de a alege, tu ai ales să fii tu şi asta e credinţa ta, tu crezi în tine, atunci nu te lăsa dezamăgit că ceilalţi nu văd în tine ceea ce vezi tu. Fiecare om vede diferit, iar cei care îşi doresc să vadă sinele tău real, vor face asta.

Nimic nu este întâmplător în viaţă, iar orice om prezent în viaţa ta îşi are rolul său, tu fii aşa cum eşti şi îmbrăţişează la rândul tău sinele real al celorlalţi, ajută-i să se cunoască, arătă-le ce „comoară” frumoasă este în ei.